Chiolhanul salamurilor pesediste de la Cosa Nostra Rom

Invazie de salamuri la greu la o manevră roş-portocalie (da’ mai mult roşă!) de la Europa. În pauza de la manevră, care cică era nu-ş ce comisie de agricultură de la Senat, omuleţii au pus în grabă pe mese, aduse rapid de “senatorul fleicilor”, mormane de salamuri de ziceai că a fost noaptea cuţitelor lungi printre purceii patriei. Turbaţi de foame şi de trăncăneala care i-a adormit de mama focului, mai ales când a vorbit “viitorul preşedinte al României, toarşu’ Geană”, ştabii din sală au devastat cu simţ de răspundere platourile. După ce s-a halit jumate de potol a apărut pâinea şi pe la sfârşit cartofii prăjiţi cu apa plată. Faza şi mai şi a fost că după ce au băgat în ei ca în locomotive, au apărut şi cavourile cu mormane de fleici mari cât colacu budei, da’ nu a mai putut nimeni să crape. Mulţi au făcut catering şi au luat acasă niscai fleicane, că foamea-i mare şi criza-i lungă. Cât despre ce chestii au fost la Comisia asta, nici dracu nu mai pune pe roate agricultura la Iaşi, aşa că toarşu’ Geană s-a apucat acolo să-şi facă campanie electorală. De, premarele roş Chichichitta, omu’ lui de bază, l-a anunţat ca fiind “viitorul preşedinte al României”. Ăia din sală nu s-au dovedit a cădea pe spate după acest anunţ, ba chiar unii au tras un somn scurt cât a vorbit Prosty de cum o să-l belească el pe Marinar. Una peste alta, ca şi chiolhanu, a ieşit ok, mai ales că înainte de manevra de la Europa, Geană şi ai lui au fost în “vizită de lucru” la jupânu’ de la Cosa Nostra Rom. De-aia s-au spart acolo ţevile cu salamuri şi fleicane…

Chiolhan franţuz la Primărie
Dacă în secolul al XIX-lea ar fi făcut careva de pe la curtea vreunui rege franţuz o critică de chiolhan, ar fi scris şi despre Balu’ Francofoniei din sala mare a Premăriei. Am văzut şi noi cum arată cucoane franţuze cu rochii de epocă şi coafuri sofisticate, însoţite de cavaleri şi am văzut cum se dănţuia pe muzica de atunci. Cucoanele şi ăia erau chiar franţuji, aduşi special la Iaşi la chiolhanu ăsta, să vadă şlempeţi ca noi ce chiolhane erau tataie pe la Versailles şi prin alte chestii de astea. Au fost valsuri, polka, mazurka, cadriluri şi scottish, da noi am dansat cu nişte platouri cu potol şi bastârci de vin. E grele cu dansurile ăstea, nu ne băgăm, că nu ţinem minte paşii şi nici nu avem urechi muzicale. Avem în schimb gâturi sănătoase şi primitoare, aşa că am sărit pe licorile de acolo şi am băgat la ramazan tot soiuri de potoale cu nume încâlcite pe care le-am uitat de cum le-am halit. Holul şi sala primăriei au fost pline de invitaţi, franţujii au arătat că le au cu chiolhanele şi e o chestie îmbucurătoare că s-a remarcat astfel Centrul Cultural Francez şi că se poate arăta că în ţara lui Moliere se fac vinuri adevărate şi potoale super, nu numai alte chestii. La chiolhan nu au fost oficialităţi, dar chiar a fost mai bine fără ăştia, că omuleţii s-au distrat în voie. Bravos, vive la France! Aşa se face! Nu ca grecoteii de ziua lor, care a fost tot deunăzi. S-au dat loviţi naşparliii şi au făcut un jaf de manevră la Ateneu, tocma în Tătăraşi. Başca au băgat intrare, s-au scălâmbăit acolo de-aiurea şi au ţinut oamenii pe uscat. Uăi, băgaţi şi voi nişte ouzo şi nişte potoale de-ale voastre, zgârciobilor! Ştiţi ce chiolhane se făceau acu ceva ani de ziua conaţionalilor lu Zorba? Eheheheeee, a ajuns şi sirtaki un dans de adormit copchiii, uăi…

Silenzio cleampa!
Oameni buni, dacă mi-ar fi zis careva că sub soarele ăsta mioritic poa’ să fie un chef în care să se arunce cu bastârca de uischean în bobor, aş fi zis că ăla e din alt film şi e cu vaca la fotograf. Da’ uite că am ajuns să o trăiesc şi pe asta, adicătelea să ajung la un chef de ăsta, băi băiete! A fost bairam de bairam taman în cel mai de fiţe băruleţ din târg, la Taimaut, heheee ! A fost cu listă lungă de invitaţi din presă, convocaţi frumos, da’ fraierii nu au venit, că de, presa “de elită”, bine plătită, nu se coboară la nivelul pleşcarilor, nu? Uăi, de fapt, presa e belită şi naşpa plătită, aşa că ne-am băgat picioarele în figurile făcute de alţii şi ne-am dus acolo. Dacă unii de-ai noştri se iau după ce scrie vreun Călin Poponari prin gazete şi ne face maidanezi electrocutaţi şi umflate naziste transpirate, tre să arătăm că ne doare-n paişpe şi să ne vedem de treabă! Revenind la chefu la care a fost – de fapt – celebrată o mare marcă de uischean, tre’ să vă zicem că am avut parte de un regal de cocktailuri preparate la mama lor, pe tejgheaua barului, cu tot dichisul. Ba chiar am fost invitaţi sotto să preparăm cocktailuri şi să bem uischean cât ne ţin bojocii. Parcă murisem şi ajunsesem în Rai, tată! Faza super a fost că la concursul de făcut cocktailuri locurile 1, 2 şi 3 au fost adjudecate de ziariste! Băjeţii s-au cam încurcat la cocktailuri, mai ales io, care nu ştiu decât cocktailul în care se pune vodcă, tequilla şi uischean, fără gheaţă, că deja e frig afară! Da’ cică nu merge, că trebe puse acolo şi siropuri şi alte beuturi dulci, bleahhhh... Cum să strici mândreţe de tărie cu gheaţa aia care se topeşte şi face acolo o naşpeală? Asta e, fetele au câştigat, felicitări pentru Alina Ebraşu, Lori şi Francesca, noi am fost în juriu în cele din urmă, că dacă tot nu am putut face un cocktail, măcar să chibiţăm. Şi uite-aşa toată lumea a căpătat uischean şi să se joace acasă, bravos dom’le, adevărat chiolhan!

Acţiunea „Coliva unchiului Tom”
O nouă specie de chiolhan este acum nevoie să introducem la Criticile noastre, anume parastasul. Cine crede că nu e un chiolhan şi chestia asta, se înşeală amarnic! Chiar zilele trecute am primit pe viu demonstraţia. Mai bine zis am primit “pe mort” demonstraţia, că a fost vorba de pomenirea unui fost primar de pe vremea comuniştilor, mort acu 30 de ani. Ideea organizării unui astfel de chiolhan e a unui fost bazat comunist, actual ştab, desigur, consilierul judeţean Rătăciteanu. Omu’ a vrut să se rătăcească iar în vremi de tristă amintire (pentru unii) şi a reuşit să convoace la mormântul ex-primarului Manciuc floarea ştăbimii comuniste din anii 70! La parastasul care a avut loc chiar la mormântul (fără cruce) s-au adunat zeci de foşti tartori comunişti, politruci, securişti, miliţieni, de spuneai că a fost „revoluţie” în ’89 pe Marte, nu la noi. Încă o dată s-a văzut clar că acu, la vremuri noi, tot ei sunt, dar asta e, cu ăştia defilăm. Că tot parcă eram la plenara CC al PCR, au fost acolo şi bremaru roş Chichichitta şi nea Simi, roş şi el ca racu’, deşi a câştigat primăria cu dreapta, după care a intrat la neocomunişti. Revenind la parastas, a fost organizat ca la carte, au fost puse la dispoziţia ălor de faţă autocare şi maşini. Felul în care s-a organizat totul arată încă odată, de ce din 1947 până acu, tot comuniştii câştigă alegerile, pe bandă rulantă. Pentru că ştiu ce e aia disciplină, organizare, iar treaba e treabă şi cheful e chef! Totul a mers strună şi chiolhanul de după a fost super, s-au servit antreuri de post, borş de sfeclă făcut ca la mama lui, peşte cu mămăligă şi mujdei de-ţi venea să mănânci şi farfuria, de bun ce era, colivă şi prăjitură. Desigur, s-a băut pălincă şi vin alb, care a mers la fix cu peştele, la masă s-a făcut politică şi toată lumea a fost mulţumită.

Posteaza un comentariu