Critica chiolhanurilor pure

Iaca s-a cărat şi iarna, da’ parcă nici primăvara nu a venit ca lumea. Parcă oleacă au mai început să-şi revină chiolhanele, pe ici, pe colo, da’ lumea tot stă boxată pe la case şi nu scoate nasu’ de frica crizei. De fapt, omuleţii nu vin la chiolhane să nu fie văzuţi benchetuind acolo, cu pahare în mână şi amantele în jur, după ce şi-au dat oamenii afară şi nu au mai plătit taxele şi impozitele. Nu dă bine să apari la chiolhane, în plină criză, cu gura până la urechi, că a doua zi e garda pe capu’ tău. Ăia mai setoşi fac chiolhane pe ascuns, pe burtă, da’ tot dăm de ei, aşa că degeaba, mai bine ar pune-o pe bune. Mai e şi post, de parcă până acu au fost bairame şi petreceri în lanţ, dom’le. Ce post, tataie, am avut post pe vremea comuniştilor iar acu e post de criză, ce să ne mai „postim” atâta?! Criza îşi haleşte acum copii, ia minţile la oameni, se închid cârciumi, cazinouri şi prăvălii, naşpa. Dar cine are bojoci şi nu are chef de bocit că e rău în ţărişoară, îşi vede de viaţă şi poa’ să o pună de chiolhane fără probleme. Putem spune că am avut parte de parastasul cel mai tare din ultimii ani, de un chiolhan super la care – pe bune – s-a aruncat cu sticle de whisky în sală, de un bal ca la Versailles la Primărie, de Invazia Fleicilor Cosa Nostra Rom cât colacu’ budei la hotel Ieuropa, da’ am avut parte şi de chiolhane seci de tot pe ici, pe colo...

Ţeapa Magna din Aula Magna
Cea mai răsunătoare ţeapă din cât a trecut din anu’ ăsta s-a dat la o „mare conferinţă” de lansare a unor proiecte europene pentru cercetare-dezvoltare bla-bla şi alte operaţiuni de astea de frecat cu şmirghel potcoave ruginite de cai morţi. Marea conferinţă a fost anunţată în draci prin tot târgul, s-au pus bannere, au urlat ziarele şi tembeliziunile, de ziceai că s-a găsit viaţă pe alte planete şi că ăia vin la noi cu OZN-urile burduşite cu damigene şi purcei la proţap. Cu limba de-un cot şi cu sufletu la gură, am dat fuga la Aula Magna de la Universitatea Agronomică, acolo unde a fost manevra. Sala era plină ochi de tot felul de rectori, şmecheri şi guşaţi de prin ministere, ştabi de ştabi, iar barbologia a durat ore grele. În program era anunţat chiolhan de chiolhan, la final, şi am zis că dacă tot au făcut adunarea asta la mama dracului la capătul liniei de tramvai, de unde se văd dealurile din Transnistria, o să fie bairam pe cinste. Ei, am avut parte de o Ţeapa Magna, că mult-trâmbiţatul cocktail a constat în nişte platouri cu scoverze, câteva sucuri şi apă plată în draci, de parcă Aula Magna asta e în deşert, nu la doi paşi de un combinat de vinificaţie şi o fermă de purcei, păsări şi alte animăluţe de pus în strachină. Cu ţeapa luată, cu burta lipită de şira spinării şi gâtul uscat, am coborât amărâţi dealul Copoului.

Scoverze şi şampanie cu pipeta la o lansare roşă di tăt şi ţeapă neagră la vernisaje ...
Un alt şut în fund am luat pe neveu la o altă mare lansare de carte mult-lătrată şi behăită în presa locală. Tantea europarlamentar roş de pesedeu Găbiţa Creţu a pus-o de o lansare de carte de-a ei la Caca Hărţii de Eşi. A venit lume ca la urs, o grămadă de ştabi de partid şi de stat, de parcă se lansa naveta de bere spaţială spre Marte, dom’le. Au stat ăia acolo ceasuri în şir, la bătut apa în piuă pentru nişte cărţulii de câteva zeci de pagini, da’ scumpe rău, de parcă erau manuale de trăit bine în ţărişoara lovită de toate relele. Tantea s-a dovedit a fi o zgârcioabă, a dat cartea pe lovele iar la sfârşit a scos trei lulele, trei surcele la tot puhoiu de acolo. Naşpa tată, dacă nici iepuro-parlamanetarii care au lefuri de jdemii de epuroi pentru că se hohăie pe la Bruxelles şi ridică mâna din când în când, nu mai fac şi ei un chiolhan corespunzător, atunci s-a dus de râpă şi chestia asta! S-au dus de râpă şi niscai vernisaje care au fost, ba chiar unele nu s-au mai făcut deloc, cum ar fi cazul „expoziţiei” de la Galeriile UAP. „Treaba” de acolo, că nu putem spune că a fost sau că e ceva ce să fie artă, se cheamă „Soluţii de criză” şi prin geamuri se pot vedea lucrările, adică chestiile de acolo. E săraci tare artiştii ăştia, e clar, nu mai este cum era, acum intră cum ieşea...

Chiolhanul lui Carolică şi chiolhanul Recuperării, chefuri de top în medicina eşană
Dom profesor Stanciu a dovedit că ţine steagul sus de ani de zile şi nu se dezminte când organizează Zilele Gastro-entero în târg. După cursuri şi comunicări ştiinţifice la care am aflat cu toţii ce naşpa e să bei şi să haleşti în draci, am petrecut frumos la restaurantul Astoria, uăi! Ne-a durut în paişpe de cirozele, hepatitele şi belelile intestinale prezentate. Am dat şi noi pe gât, că de, o viaţă are omu’ şi aia e scurtă... tragi nu tragi, vremea băştii trece, la bătrâneţe, două ouă creţe! Chiolhan ca lumea, s-au servit antreuri, friptane de peşte, purcei, viţei şi ce mai vrei, beutura a fost din belşug, mai mult vinuţ, că-i mai drăguţ. Conu Carolică, acu pe cai mari, că legea i-a dat dreptate în măscăria aia de la institutul pe care taman el l-a făcut, a umblat cu fiola de uischean şi a omenit personal, el, cu mâna lui, invitaţii. N-a mai fost cu dănţuială, ca în anii trecuţi, da’ s-a lăsat cu de-astea la chiolhanu’ Spitalulu’ de Recuperare, unde ne-am recuperat în draci cu uischeane şi somoane, tată!
A fost şi mai şi ca la chiolhanu’ lu’ Carolică şi asta pentru că doctorii de la Recu’ s-au prins cum trebe făcut un chef adevărat şi au invitat frumos domnişoare asistente. Fetele aveau mâncărime în tălpi, aşa că au dansat pe rupte şi chiolhanul a ţinut până târziu în noapte. Reţeta asta e foarte bună pentru reumatici, ba cre’ că trebe aplicată şi la alte congrese de doftori. Prietenii ştiu de ce, viaţa de doftor e naşpa fără o don’şoară asistentă zglobie, nu? Printre gâturi de uischean şi fleici băgate la ghiozdan am ţopăit şi noi, să ardem caloriile, că de, nu se ştie ce beleli mai aduce ziua de mâine...

Posteaza un comentariu