Ca de fiecare dată, şi în acest an Ziua Unirii ne găseşte sub cele mai dezbinate auspicii, într-o veselă atmosferă de gâlceavă generală şi permanent scandal, pigmentată cu neaoşe dar tradiţionale înjurături cu stropi şi ziceri cu bulbuci, cearta fiind noul sport naţional al clasei politice în general. Băştinaşii plaiurilor mioritice, încă lejer mahmuri dar dornici mereu să se dreagă, ambuscaţi şi trişti, stau şi privesc, fleaşcă de mândri că e pro da’ mulţi, timp în care cine trebuie îi face la buzunare mai ceva ca pe negri, lăbuindu-le deopotrivă ultimii firfirici, mobilu’ şi dacă e cazu’, plombele galbene din cariile cu dinţi de aur. Aşa că, unde e Unirea şi entuziasmu’ erect şi ca pe mână, într-un climat în care nivelul discuţiilor academice coboară mult sub „Ba pe-a mătii!”, spre zona în care până şi muierile îşi bagă ce n-au, iar capetele-n gură se dau de pleaşcă, ca bonus?



mai departe ...