”Moţiune, moţiune, de cenzură / Care zaci la Bucureşti / Un oral, din gură-n gură / Care eşti, care nu eşti!” Ete’, cam ăsta-i şlagăru’ de toamnă tihnită care nu mai macină pe nimeni nici în târgu’ Ieşilor, din motive că, dacă tot e să haidem ca să ne haidem doar pentru că i se pare cuiva că are limbrici prezidenţiali, nu înseamnă musai că ne scoatem teniile şi oxiurii, cu toţii, la înaintare. Cert e că niciun onest şi distins parlamentaur de Iaşi nu dă aiurea măcar o flatulaţie moca ori o erecţie de pleaşcă drept şansă de a trece cogeamite moţiunea eructată de poluţiile nocturne ale baştanului. Care baştan, iaca, chiar îşi închipuie că mai conduce toloaca în degringoladă a fostei tufe de trandafiri osteniţi în neagra opoziţie, palpată cu ciocu’ mic de tot felu’ de cocori gheboşi şi tuşată rectal de felurite furnicuţe bărboase cu moace de termite. Colcăieli triste, altfel numa’ bune pentru maturu’ supozitor de actual preşedinte şi fost şef de fileală Bahluiană, moştenitor de sacou de popă cu ciocu’ palpat la nervi, pentru a dovedi încă odată că are abi...
mai departe ...