Dom’le, deşi ne pretindem respectabili, ete că nu vorbirăm de caniculă. Cu accent pe lă, care rimează cu Bulă. Când era mic. Dom’le, moare lumea de cald, da’ de sete nu, drept pentru care terasele sunt pline de suferinzi care se fleşcăie de prea multe beri brobonite-n halbe, başca mici colcăiţi de muştar. Şi fuge lumea în concedii, ca la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. Că oricum, ştrand nu mai prea avem – Primarul să trăiască! – la Ciric nu mai calcă decât masochiştii de serviciu – regia de apă scumpă să trăiască! – iar la Purcica, după ce-o fost ginit un nămolar la nudu’ gol, toată lumea dă buzna. Drept pentru care nu ar trebui să ne mirăm în exces că, după ce au cam plecat studenţii, târgu’ cam pute a hoit, pe care-l mai boieşte electoral Primăretele Gigi, fleaşcă de matur. Başca de gel. Aşa că urătura “O caldă strângere în braţe!” riscă să devină o comună înjurătură!
Caniculă, caniculă
Ne durea pe toţi în… goarnă
Că afară era… vară!


mai departe ...