De departe, evenimentul cel mai muncitoresc dupe lume în intervalu’ la care ne raportăm pios şi cu deosebit răşpect, este indiscutabil unu’ mai. Unu mai puţin muncitoresc fie şi pentru că azi nu se prea mai omoară nimeni cu munca, aia care l-ar fi creat pe om, deşi toţi ştim că nici lenea nu prea a omorât pe careva. Că decât cocoşat de muncă, mai bine burtos de bere! Sigur că unii e mai şmecheri, alţii e mai dăştepţi, alţii mai iute de mână ori mai aprigi la a da din goarnă, tromboane ori trompete, da’ important e că după un scurt fior ilectoral, cogeamitele guvernoi cam maroniu la gulerele albe, o simţit că ar fi cazu’ de dat încă o dezlegare de pleaşcă la mocăciuni şi iarbă verde, că nici nu-şi revenise lumea din indigestii şi mahmureală, după ce-o păscut liniştit.
Ete-te deci că am mai traversat o minivacanţă, numa’ bună de dres.
Sigur că, în urma manifestărilor tradiţionale de armindeni cu mici, bere şi ceva beregăţi politice, a rămas iar în urmă un morman erect de gunoaie, pubele debordate şi tomberoane decalotate, semn clar de belşug. Ori de belciug?! Important e că şi în acest an, ziua comunistoidă a muncii in...
mai departe ...