De la o vreme, pentru că lumea s-a ticăloşit pe ea şi nici şpăgile nu se mai dau ca altă dată, simţind un damf sunător de electorită generoasă, cam în cascadă şi cronică în generozitatea ei potenţială, presa nărăvită la grele perversiuni cu stropi, cearcă a intra uşor într-un joc de gleznă. / Că-n politică e beznă / Iară banii nu prea put / Pe cine-i musai să-l fuck? Drept pentru carele au loc acum grele şi sângeroase negocieri de subsol şi beci, pentru a vedea care cu care, pe când şi împotriva cui. Evident, cu ţechinii nainte, ca la orice curvete serioase, cu vocaţia felinarului roşu la vedere. Ceea ce n-ar fi de mirare, că doar tătă lumea ştie cum că dacă politica e o curvă respectabilă şi profesionistă, nu se putea să nu aibă în dotare şi nişte onorabili peşti, care să o cânte, să-i ginească clienţi şi să tocmească preţu’ la un oral, un scurt din picioare, ori un tacâm complet, cu perversiunile ca bonus. Haide să te fac de-o tură / Haide să te fac din gură! Dăm ceaţă-n electorime / Şi gulgute la pulime!
Măi, tată, mă!

mai departe ...