După cum estimam, vremea de petrecanii cu chiuituri şi stropi ne-a lăsat cam cajbeci la maţu’ rangă, başca mahmuri cu capu’, pe motiv de aprigă sete şi portofele triste îmbrăcate la pielea goală. Chiar nu mai contează că urătorii s-au cam retras pe la căşile lor, că lumea şi-a mutat brazii la aeru’ curat al tomberoanelor, că parte din creştini simulează cu talent o revenire lentă la muncă, rutină şi alte activităţi obişnuite. Important e faptu’ că mai pică de pleaşcă şi câteun sfânt colea, de-o ţuică mică.
La fel de important e însă şi faptu’ că anul nou de-i înnoit se anunţă mult mai ciudat şi greu de prognozat, fie şi pentru că au loc nişte fenomene stranii, climaterice şi politice, că niciun analist cuşer nu le mai poate explica.
Iată de ce acum, că tot am împlinit un an de permanenţă în haznaua presei ticăloşite din târg, am putea încerca şi noi să citim în sinergia tomberoanelor meandrele concrete ale gunoaielor... Iar după cantitatea şi varietatea conţinutului pubelelor putem intui speranţele de aşteptare ale creştinilor care sunt multe, uimitoare şi... – cum altfel?! – e...
mai departe ...