De-acum, nu mai e cale de întoarcere. Schimbul de generaţii s-a produs chiar şi acolo unde nimeni nu mai credea că e posibil, adică în PSD. Vârsta şi-a spus cuvântul. Apăsat de greutatea de-acum insuportabilă a buzunarelor de popă burduşite cu şpăgile strânse asiduu din ’90 încoace, dar şi de aluziile tot mai apăsate ale Bucureştiului cum că e vremea să facă loc şi altora, senatorul cu cioc s-a conformat, aşa că s-a retras într-un autoexil academic, de bibliotecă. Aici, încă se mai amăgeşte cu imunitatea unui nou mandat de parlamentar pentru perioada 2008-2012, lucru care, pur şi simplu, ne înduioşează. Să fie oare atât de naiv? De partea cealaltă a ştafetei pesediste, preşedintele Gigi Nichita nu a stat, ci a purces rapid la treabă, măturând absolut tot ce i-a ieşit în cale. Nu prea avea de ales. În spatele lui se află o haită tânără, pe cât de meşteră la pupat dosuri pe atât de flămândă, care-şi cere drepturile.

Răţoi se retrage la vatră

Sunt numai patru la număr, dar atât de bine s-au înfipt la butoiul cu miere al Răţoiului etern din Paşcani că nici atotputernicul Gigi nu le mai poate face nimic în afară de...
mai departe ...