A fost o vreme când Maricel Popa apărea în topul celor mai bogaţi oameni din târg şi nu puţini erau barosanii care-i călcau pragul fabricii din Zona Industrială, cu diverse prilejuri electorale. Acum stă pitit. Nici nu face, nici nu primeşte vizite. Vremurile s-au asprit iar fiscul îl îndoaie cu genunchiul, ca să-şi plătească datoriile către stat.
Se vede treaba că l-a uitat Ion Iliescu, părintele PSD-ului, sub ale cărui regimuri a prosperat ca drojdia la pachet (cu tot cu cei 3.000 de angajaţi plătiţi în scripte cu minim pe economie), altfel nu se explică de ce l-ar fi lăsat de izbelişte să se descurce doar cu firimiturile ce mai scapă printre degete primarului Gigi Nichita, ba un petic de asfalt, ba un semafor.
L-a uitat şi liberalul Theodor Stolojan (atât de drag preşedintelui Băselu) tocmai în aceste momente grele, când ar fi avut nevoie mai mult ca oricând de o pilă pe lângă Tăriceanu la o ştergere binevenită a datoriilor. Ei, hai, nu toate, dar măcar o parte dintre ele... În schimb, lui nea Stolo i-a plăcut să se plimbe şi să dea mâna cu clasa muncitoare de la el din fabrică, printre capace de aragaz, ca să mai strângă voturi. Lume nerecunoscătoare şi ticăloşită, care nu î...
mai departe ...