Dom’le, ete că trecură deja fo zece zile ambuscate, fleaşcă de electorită, carele or băgat oraşu’ în stare de asediu la greu, din motive de materiale de propagandă cu chiuituri, stropi şi alte mash-uri cât gardu’, şi toate la varicele pulimii, s-o convingă de buna credinţă a uninominalilor. Sigur e însă că mulţi dintre creştinii agresaţi de aşea o ofensivă ilectorală cum n-o mai avut târgu, se gândeşte mai degrabă ce paporniţe de fonfeţi autohtoni şi alţi euroi ciordiţi la criză, s-or risipit de aiurea, şi câte alte lucruri utile s-ar fi putut probozi cu o brumă de cuminţenie şi urme de bun simţ. Da’ noi suntem chiar mulţumiţi de un aşea aflux de maculatură carele or inundat oraşu’, măcar pentru că toate, până la toată urmă, ajung inexorabil acolea unde le e de fapt locu’ predestinat cu mâna, recte la noi, în intimitatea sinergiei tomberonului, în profunzimea cognitivă a pubelei, mult dincolea de ambuscatele meandre ale concretului. Trăi-le-ar famiglia ideologică!


mai departe ...