Campania asta electorală n-a adus practic nimica nou. Am văzut iarăşi mutre de tolomaci, boccii, rahaţi pe băţ cu aere de mari cuceritori, câteva fimei speriate rău de bombe încă din naştere (dar căutând să dea impresia că-s cel puţin clonele Ioanei D’Arc) şi acelaşi maldăr de afişe, bannere şi alte parascovenii viu colorate, care-au costat o grămadă de bănet, agăţate de toate gardurile şi blocurile, doar-doar, s-or mai găsi unii fraieri care or pune botu’. Aproape că nu se merită a merge la vot, dar cu toate astea, ar trebui s-o facem totuşi, pentru că dacă vom absenta cât mai mulţi, vor vota alţii în locul nostru. Ne e peste poate să facem un pronostic: până una-alta, Iaşul ăsta risipit peste şapte coline a rămas frumos doar în cărţile cu poze îngălbenite. În realitate, dacă ieşim în stradă ne apucăm cu mânurile de cap: circulaţie de cacao, străzi bortelite, cârpite şi iarăşi găurite, draci cât cuprinde, nervi însoţind mersul poticnit al automobilelor, murdărie, praf, iluzii făcute boţ şi aruncate în troaca porcilor… Fiecare echipă a încercat să-şi pună în evidenţă...
mai departe ...